psihologie
Cercul schimbării
Andrei Sîrbu · 9 decembrie 2022
În atenția dependenților, de orice fel
În atenția dependenților, de orice fel, mai jos voi prezenta „Cercul schimbării”, fundamentat de cei doi mari psihologi pe nume Prochaska și DiClemente.
Fiecare dintre noi se confruntă cu o dependență sau cel puțin cunoaște pe cineva care o face. În principal, dependența reprezintă un cerc, iar natura cercului este de a repeta la infinit același traseu.
Scopul primordial al schimbării comportamentale e transformarea cercului într-o spirală ascendentă.
Fiecare stadiu din cele 6 prezentate în cercul schimbării are caracteristicile sale, după cum urmează:
Precontemplarea — e faza când nu există nicio intenție de schimbare a comportamentului. Atunci când dependentul neagă existența unei probleme, ba mai mult, idealizează comportamentul distructiv. De exemplu: „Eu mă simt bine când fumez, mă calmează”, „Normal că beau, nu vezi cum e lumea?”, „E ok să consumi droguri, cu toții o fac, ajută la dezvoltarea spirituală” — toate acestea reprezentând doar mecanisme de apărare și continuarea autodistrugerii.
Contemplarea — atunci când apare conștiența existenței problemei, în general când consecințele încep să se arate, iar disconfortul le urmează.
Pregătirea sau decizia — constă în intenția de a acționa în rezolvarea problemei; de obicei se traduce prin: „de mâine nu mai fumez”, „e ultima dată”, „de luni mă duc la sală”. În general, multe persoane rămân blocate alături de frustrare în această etapă, deoarece timpul între cel de-al treilea stadiu și al patrulea este prea lung și nu au sprijinul necesar.
Acțiunea — modificarea activă a comportamentului, caracterizată prin abstinență sau comportamente care împiedică continuarea dependențelor (evitarea mediilor care le provoacă sau le-au provocat).
Menținerea schimbării — acesta este momentul în care abstinența este prezentă total, iar persoana în cauză își continuă viața cu noile comportamente, înlocuindu-le pe cele vechi. Acesta este stadiul dezirabil, momentul în care dependentul trebuie să rămână.
Alunecarea / recăderea / căderea — acestea reprezintă momentele în care reapare dependența.
Alunecarea — este caracterizată de o reîncercare ocazională a substanței/comportamentului, după care urmează o restabilire în faza de contemplare (conștientizarea alegerii greșite și decizia de a înceta respectivul comportament).
Recăderea — momentul când obiceiul distructiv este repetat o perioadă relativ scurtă de timp, iar mai apoi se revine în stadiul contemplării și deciziei.
Căderea — una dintre cele mai triste situații, când dependentul ajunge din nou în zona de precontemplare (cu convingeri de tipul „nu vreau să mă las”, „ăsta sunt eu”, „mi-e mai bine așa”, „face parte din mine”) și nu mai acceptă că are o problemă și că există necesitatea schimbării.
În concluzie, nu ezitați să cereți ajutor și încercați să oferiți sprijin celor ce ajung în cel de-al 6-lea stadiu al cercului — acest ajutor ar putea face diferența.