Despre libertate

Atunci când vorbim de „libertatea” omului, trebuie cu necesitate să avem în vedere că el nu poate fi liber în modul absolut al cuvântului și nu poate fi liber nici măcar să aleagă dacă să fie sau să nu fie. Dar el poate fi mai mult sau mai puțin liber să aleagă ce să fie sau cum să fie!

El poate să se schimbe sau nu (schimbarea are loc indiferent de voința lui), dar poate să aleagă direcția pe care să o dea schimbării.

El nu poate să aleagă dacă să trăiască sau nu sub Legile Universale, dar poate (atunci îi stă în putință) să aleagă sub ce legi să se manifeste.

Bineînțeles că omul poate alege să se distrugă, dar nu poate alege să fie, și nu stă în putința lui nici a alege dacă va fi sau nu, din nou (sub o formă sau alta).

Gândurile sale au o natură descriptiv constatativă a realității percepute, iar realitatea majorității constă în dispersia responsabilității, respectiv fiecare se așteaptă ca alții să facă ceva constructiv și astfel, până la urmă nimeni nu face nimic.

Suferința este specifică raționamentelor greșite. Dacă am analiza în profunzime circumstanțele în care a apărut, explicit sau implicit, cauzalitatea acesteia se identifică în AȘTEPTĂRI FALSE.