poezie
De-ai fi tu azi
Andrei Sîrbu
De-ai fi a mea, te-aș pune în ramă,Aș răsări cu luna pe-nseratȘi te doresc, dar nu din ranăCi că-i locul tău la noi în pat.
Grația ta, ce-o văd în viseUn amurg peste trecutAstăzi prezentului promiseCă tu nu rămâi doar în al meu gând.
Prezent, trecut, viitorÎntoarse toate în labirint,În picaj ca un planor,Iar tu Ariadna, acum te simt.
O, tu blândețe finăCum colinzi pe lângă trupAcum tu vezi luminăȘi de mine ești flămând.
Sunt deschis, un vas perfectCe te adună, nu îți iaCu tine cine a fost nedrept?Primește-mă în lumea ta.
Arată-mi dorul, arată-mi ranaSunt al durerii alchimistCine ți-a întins capcanaDe e zâmbetul tău trist?
Un plâns neplâns,Din pieptul meuLa tine astăzi a ajuns.N-am știut că așa-i de greu.Să fii văzut, fără cuvânt.
— poezie —