O tu, rămâi cu nimeni

O tu, fanfară a deznădejdiiPierdea-te-ai în scrumierăPrin tine mi-am făcutPereții garsonieră

Nu mai am pat,Am doar pușcaPe suflet sunt călcat,Mă simt ca-n cușcă.

Mă ții, mă vrei, mă ignoriOare ție unde ți-e capul?Cred că visezi toreadoriCe din tine scot necuratul..

Haide vino înapoi,Te accept plină de noroiDe-aud iar pașii tăi goiAm să-mi vindec și păcatul.

Deci de faptMă simt vinovatDe existență frapatFără tine am clacat

Vino, fă, ’napoiPromit că dormim goiȘi că facem totu’n doiDar doar de vii-napoi.