Poate nu contez…

Dar astăzi, ce mai sunt?Când ieri, ofeream din lipsăPrimind la fel ca nicicând.

Dar astăzi, unde sunt?Când mă cunosc doar blocat în timp,Fără prezent, dansând absurd.

Cine ești tu?Cel ce plânge după dreptate,Ce grăiește doar în noapte,Iar mai apoi, s-ascunde în gândȘi eu rămân flămând…

Pe cine cauți?Și simți că l-ai pierdut…Ai obstacole în trup…Iar eu adorm flămând…

De-ai fi spus:Asta contează,Nu aș mai fi stat trează,N-aș fi mai umblat absurd,Să mă prefac că ești flămând.

Aș fura din nou un zâmbet,M-aș preface că-s în pântecAș urca-napoi la ElSă îmi spună despre țel

Să-mi arate de departeCe numesc eu fals dreptate.Să văd scopul cum se-nalțăȘi că viața nu-i o zdreanță.

Nu-i nici perle,Nu-i nici praf,Nu-i nici munca în hambar,Dacă începi să ai habar..

Poate, nu contez.Dar cu trupul mă cazez.El îmi cere de mâncare,Cere neamul să-l separe

Să-l separe,De ce-l doare..Și de ură…și de dor..De zgomotul asurzitor…

Și poate…Nu contează…Totu-i trecător.Dar încă mi-este dor.

De sunetul izbitorDin inima stelelor..Un dor, arzător..De Sursa sufletelor.